Articol publicat de Tobias Leenaert activist vegan și autor al carții “How to create a vegan world”:

“Uite încă unul din lucrurile de care mă izbesc în ultimul timp:

Să fii vegan e ca şi cum ai fi gravidă. Ori eşti, ori nu eşti.

Are sens dacă nu te gândeşti prea mult. Atât timp cât o faci (adică te gândeşti), nu mai are sens, în mai multe feluri.

Există două probleme cu această interpretare de tip alb-negru a veganismului. Una este strategică, alta este conceptuală.

În primul rând, să prezinți faptul că vegan înseamnă ceva ce fie ești ori nu ești, fără cale de mijloc, nu este strategic. Am scris despre acest aspect înainte: nu prezentați veganismul drept ceva binar, pentru că în acest mod îi vom exclude pe toți care vor să ni se alăture parțial sau chiar în mare parte din drum. Tehnic vorbind, e corect să clasificăm pe cineva care este 99,5% vegan (să spunem că mănâncă o felie de plăcintă ce nu este vegană o dată pe an la bunica lor) drept non-vegan. Dar bineînțeles că omul respectiv este mult mai aproape de a fi vegan decât non-vegan (omnivor sau vegetarian).

În al doilea rând, există o zonă gri, în care nu este clar dacă utilizarea sau consumul unor produse sau ingredientele exclude într-adevăr pe cineva de la denumirea de vegan. Exact, ce înseamnă să fii vegan și ce nu înseamnă nu este în totalitate clar, și probabil că e mai mult o scalare decât orice altceva.

Donald Watson, fondatorul Societății Vegane în Marea Britanie a definit veganismul drept o filosofie și un mod de viață care urmărește să excludă – pe cât posibil și practic – toate formele de exploatare, cruzime, a animalelor pentru hrană, vestimentație sau orice alt scop.

sa fii vegan nu e ca si cum ai fi gravida

Partea cu “pe cât posibil şi practic” reprezintă o calificare importantă. Lasă loc pentru zone gri şi subiectivitate. Unii vegani cred ca ceea ce este “posibil şi practic” este foarte clar. Să eviţi felia aia de plăcinţică de mere e foarte posibil şi practic. Trebuie doar să-i spui lu’ mamaie că nu o vrei, nu?

Însă ceea ce e posibil şi practic pentru o persoană poate că nu este şi pentru alta. Şi nu ar trebui să stabilim pentru alţii ce e posibil şi practic pentru ei. Dacă nu eşti de acord, şi ceea ce crezi tu că este posibil şi practic pentru tine ar trebui să fie la fel şi pentru alţii, să ne imaginăm pe cineva care a studiat și aplică în mod activ 320 de pagini din cartea Veganissimo. Ce-ar fi dacă v-ar spune acea persoană că evitarea tuturor acelor sute de pagini de ingrediente problematice destul de practic și posibil?

Deci nu, să fii vegan nu e ca și cum ai fi gravidă. La fel cum crudivorii își spun unul celuilalt că sunt 70 sau 80% crudivori, același lucru e posibil și cu veganismul.

Unii vor puncta că veganismul (spre deosebire de a fi crudivor) e mai mult despre dietă, ceea ce bineînleles că este adevărat (deși dieta acoperă cea mai mare parte). În ideea că veganismul nu este o dietă ci o filosofie, un etos, un stil de viață, acei oameni s-ar putea să ridice obiecții cum că este într-adevăr o chestiune de totul sau nimic. Fie respecți drepturile animalelor, fie nu, ar putea să spună.

Dar este oare chiar așa? Uitați-vă la atitudinea și comportamentul nostru către oameni. Probabil că niciunul dintre noi, oricând și oriunde, nu respectă la perfecție drepturile tuturor oamenilor. Majoritatea dintre noi sunt amabili și compătimitori în unele situații (să sperăm că în majoritatea lor). Deseori alunecăm și cădem.

Să spunem că dacă ești vegan sau dacă respecți drepturile animalelor în consumul tău este o chestie albă sau neagră e ca și cum ai cere un fel de perfecțiune extraterestră pentru noi oamenii. Putem doar să ne străduim să fim din ce în ce mai buni. Nu există niciun acolo, nu există niciun punct de sosire. Existăm doar noi toți, mergând într-o anumită direcție, în speranța aducerii mulți alți oameni cu noi de-a lungul drumului.”

Traducerea în limba romană de Teodor Vasile