Cu cât trăiesc mai mult în mișcarea vegană, cu atât am senzația că majoritatea au un fel de fetiș vegan, crezând că dacă mănâncă 100% vegan e mult mai important decât orice altceva, fie în general în viața de zi cu zi, ori în activismul pentru drepturile animalelor. Se pare că mulți vegani, conștient sau nu, cred ceva de genul:

Un vegan nu poate face nimic greșit,

un non-vegan nu poate face nimic corect

și un vegan e mereu mai bun decât un non-vegan.

Dar bineînțeles, atunci când te gândești la asta, ceea ce pui în gură are o importanță relativ minoră comparativ cu alte lucruri. Și nu vorbesc despre copiii care mor de foame în Africa sau ceva de genul – hai să nu dezbatem asta. Vorbesc despre alte lucruri din mișcarea pentru drepturile animalelor/ vegană.

În primul rând, orice individ poate să aibă un impact mare asupra altor oameni care îl înconjoară, prin comunicarea lor, comportamentul lor, exemplul lor și gătitul lor. Acest impact are o importanță mult mai mare, pentru că are potențial mult mai mare decât ceea ce mănâncă ei înșiși. Personal, atunci când cred că voi avea un impact mai mare făcând o excepție, o voi face (din păcate, am limite și sunt foarte ușor dezgustat, așa că asta funcționează doar pentru micropărticele de mâncăruri animale).

impactul tau

În al doilea rând, nu e vorba doar despre comunicare, dar intervine și întrebarea “ce facem cu timpul și banii noștri?” Unii non-vegani ar dona o mulțime de bani către cauze pentru drepturile animalelor sau ar investi o mulțime de timp în acestea. Ai putea să îi inculpi că nu sunt vegani dacă vrei, dar trebuie să conștientizezi că impactul lor ar putea fi mult mai mare decât al tău.

Prin orice mijloace, fii vegan (așa cum sunt eu de 17 ani), dar hai să nu facem un fetiș despre consumul nostru personal cu costul atenției altor lucruri care ar impacta viața animalelor mult mai mult.

Și nu, bineînțeles nu este o chestiune de “ori așa, ori așa”, și putem fi consumatori vegani în timp ce facem și toate aceste lucruri gozave. Dar în practică, așa cum știm cu toții, o mulțime de energie – prea multă din ea – se duce către atenția pe consumul personal. Ne facem griji de micro-ingrediente precum E-urile și pierdem din vizor imaginea de ansamblu. Ne concentrăm pe lucrurile astea de dragul păstrării graniței, ca să ne protejăm pe noi și mișcarea împotriva coșmarului mare și înfricoșător de “a pica înapoi” și a denatura veganismul. Dar coșmarul acela mare și înfricoșător e o ficțiune, și nu e nimic ceea ce ar putea să ne ingrijoreze acum. Dacă vreodată vom aduce oamenii să evite carnea, lactatele și ouăle (și o vom face), sunt convins că vom fi capabili să defazăm E-urile, mierea și alte părticele de produse animale din sistemul nostru alimentar.

Haideți să ne concentrăm pe ceea ce este cu adevărat important. Haideți să punem cea mai mare parte din energia noastră unde putem reduce cel mai mult din suferință.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: http://veganstrategist.org/2015/09/25/the-fetish-of-being-vegan/