Vitamina B12 sau Metilcobalamina

vitamina b12 surse naturale vegetaleVitamina B12  reprezinta un compus chimic, al carui denumire este folosita generic in referire asupra compusilor esentiali ce poarta numele de cobalamine. Cobalaminele au o structura foarte asemanatoare cu cea a hemoglobinei, diferenta dintre cele doua fiind prezenta cobaltului in locul fierului din structura lor. Aceasta vitamina exista in multe forme, dintre care cea mai eficienta este meticobalamina, iar cea mai accesibila fiind cianocobalamina, ce este in schimb foarte greu de absorbit de catre organism, chiar si cantitatea mica ce este absorbita nu prea reuseste sa patrunda in celule, pentru a-si indeplini sarcina. Ficatul transforma o mica cantitate din cianocobalamina in metilcobalamina, ca rezultat in ciuda dozelor mari de cianocobalamina consumate, oamenii continua sa aiba carente de aceasta vitamina. Carenta de B12 provocata de o proasta absorbitie a sa este specifica persoanelor in varsta sau persoanelor ce sufera de boli digestive.

B12  intervine in cresterea si in protejarea sistemului nervos, cantitati mai mari fiind necesare pentru protectia impotriva deteriorarii neuronale la batranete. Aceasta vitamina poate ajuta la prevenirea sau ameliorarea in cazul unui numar mare de boli precum: Parkinson, paralizia Bell, scleroza in placi etc. Foarte putine substante au dovedit un impact asupra vindecarii bolilor nervoase, mai mult decat atat, in 1994, un studiu din “Journal of Neurogical Studies” sugera ca metilcobalamina poate interveni in sinteza unor proteine ce ajuta la regenerarea nervilor, teorie confirmata in urma unor studii efectuate pe sobolani.

Metilcobalamina are un rol esential in sinteza proteinei necesare functionarii cardiovasculare, prin transformarea hemocisteinei in metionina ce intra in alcatuirea respectivei proteine. In plus, daca hemocisteina ramane in cantitati mari netransformata, aceasta poate fi toxica pentru captuseala vaselor de sange, putand declansa factori de obstruare ce conduc mai apoi la boli de inima si atac cerebral. Astfel, s-a dovedit importanta vitaminei B12 nu numai pentru sanatatea sistemului nervos, ci si pentru cel cardiovascular.

Vitamina B12  este utila in prevenirea anemiei; ajuta la transformarea acidului folic, la reglarea formarii celulelor rosii si la utilizarea fierului. Aceasta este necesara pentru o digestie buna, pentru o absorbtie buna si pentru metabolizarea carbohidratilor si a grasimilor. In plus, previne deterioararea nervilor, asigura o crestere si dezvoltare normala prin mentinerea tecii de grasime ce acopera si protejeaza terminatiile nervoase.  De asemenea, este legata de producerea acetilcolinei, neurotransmitator ce sustine memoria si invatarea. Suplimentarea acestei vitamine a rezultat si in imbunatatirea calitatii somnului.

Un studiu publicat in 2004 in “American Journal of Obstetrics and Gynecology” a subliniat legatura dintre cantitatea de B12 si incidenta bolii spina bifida. Acesta a afirmat ca femeile ce au nascut bebelusi prezentand aceasta boala au cu 21% mai putin B12 in organism, decat mamele ce au dat nastere unor copii sanatosi.

Carenta de metilcobalamina poate duce la un mers anormal, la dereglarea oaselor, la oboseala cronica, constipatie, depresie, tulburari digestive, halucinatii, ameteli, sufocari, marirea ficatului, tulburari de vedere,  dureri de cap, inflamatii ale limbii, iritabilitate, respiratie grea, pierderea memoriei, tristete, nevrozitate, anemie, palpitatii, tiuitul urechilor si degenerarea maduvei spinarii. Aceasta vitamina poate fi stocata in corpul uman pentru o perioada de cinci ani, suplimentarea fiind importanta, chiar daca nu au aparut semnele carentelor.

Surse naturale vegetale de vitamina B12:

  • drojdia de bere
  • varza murata
  • braga (o bautura delicioasa obtinute prin fermentatia unui amestec de cereale)
  • borsul (500 ml contine mai mult de 10 DZR!)
  • alge (dulse, kombu, nori, brune)
  • soia si produsele din soia
  • cereale pentru micul dejun, cum ar fi ovaz, grau, orz
  • lucerna
  • hamei
  • este sintetizata in mare parte de bacteriile din intestinul gros